De la crema de pantofi și ardei iute, la tort cu lumânări

-partea I –

Adina BRĂNICI

(PhD), consultant în lactație certificat internațional IBCLC

Restaurantul din inima mamei

Într-o dimineață vedeți un anunț mai aparte: “Se deschide un nou restaurant în oraș”.

Descrierea pare deosebită, pare că e mai mult decat despre mâncare, aşa că vă decideți să mergți să vedeti cum e acolo. De cum intrați, sunteți întampinată personal de managerul restaurantului.

• Bine-ați venit la noi!

Vă conduce spre o masă liberă. Flori proaspete într-o vaza mică, perete cu iederă, o lampă răspândește o lumină plăcută. Sosește chelnerul și comandași o cafea.

În timp ce savurați cafeaua delicioasă, deschideți meniul cu bucate. Apare din nou managerul.

• Ne bucurăm că ați trecut pragul restaurantului nostru. Înainte de a comanda ceva de mâncare, am dori să vă arătăm mai întâi care sunt produsele cu care lucrăm noi, de unde provin, cum sunt preparate. Toate sunt cultivate pe teren propriu, crescute natural.

Și face turul restaurantului, însoțit de dvs. Vă povestește despre terenurile de legume și gradina cultivată cu pomi fructiferi, animalele crescute liber. Se găteste în sistem deschis, miroase extraordinar de bine. Pe pereți sunt infografice despre principiile alimentației sănătoase.

De pe terasa restaurantului dați într-o grădină cu hamace, balansoare, un mic pârâiaș, muzica live în surdină.

Ați ales mâncarea. Este foarte bună. Ah, e de vis…o experienta unică, cum nu ați mai trait…

…și-asa ați început să veniți des pe aici.

La o poveste cu cei dragi sau lucrând în natură cu laptopul în brațe în hamac, relaxandu-vă după o zi grea. Toți ospătarii vă cunosc deja și vă întâmpină mereu cu căldură.

Într-o zi, intrați și vă așezați la masa obișnuită.

• Aș dori…spuneți specificând comanda.
• De îndată.

Farfuria este adusă. Dar, după ce este așezată pe masa… șoc și groază: peste preparate este intinsă ca un sos… cremă de pantofi!!!???

• Ce este asta?? Ce se întâmplă?
• Este ce ați comandat dvs.
• Nu este ce am comandat! Nu pot servi asa ceva! Este inadmisibil!
• Dacă nu serviți, e și mai bine. Vedeți, peste drum este un fast-food. Puteți merge să mâncați acolo, dacă aici nu vă convine.
• Dar eu doresc mâncare sănătoasă, nu fast-food! De aceea v-am ales pe dvs. Veneam în fiecare zi cu atâta drag. Nu mai înțeleg nimic. Doresc să vorbesc cu managerul!
• Nu este aici, doamna. Nu poate fi contactată.

Este ceva incredibil. Sunteți de-a dreptul mâhnită și furioasă și ieșiți imediat din restaurant.

In ziua următoare faceți din nou o vizită.

• Vreau să vorbesc cu managerul.
• Este ocupat, dar îi transmit. Între timp, vă servesc cu ceva?

…

Le dați o ultimă șansă și comandați. Vi se aduce comanda. Imediat după prima îmbucătură simțiti dintr-o dată cum începe să vă ardă gura, limba, gâtul, e o arsură groaznică… vă dau lacrimile de durere. Încep să curgă șiroaie de lacrimi pe obraji, în timp ce chelnerița se uită pasiv la dvs.

În acel moment, totul se rupe…Nu mai doriți nimic. Muzica se stinge brusc după un sunet ascuțit de arcuș care a ratat o coardă. Cad luminile. Fără niciun cuvânt, ieșiti din restaurant.

Aceasta a fost ultima oară când ați călcat pragul restaurantului care vi-a fost atât de drag și pe care l-ați vizitat cu atâta bucurie, locul unde petreceați atâta timp savurând hrana pentru trup dar și pentru minte și pentru suflet. L-ați mai vazut, dar nu ați mai intrat niciodată.

EXACT AȘA ARATĂ ÎNȚĂRCAREA BRUSCĂ, VĂZUTĂ PRIN OCHII COPILULUI!!!

Dintr-o dată, pieptul mamei care era izvor de hrană, sănătate, leagan de iubire, devine o otravă. O oază într-un desert, dar astupată cu nămol.

“Ei, lasă, asta e o exagerare!” Li se spune mamelor că “nu-i nicio problemă să pună ardei iute pe sân, sau să lase copilul singur la bunici. Plânge 3 zile după ele, dar las’ că nu-i bai…după trei 3 zile gata, au încheiat cu alăptarea, iar copilul nu știe mare lucru și uită oricum.”

Nu este însă exagerare. De ce nu este? Iată mai jos care sunt CONSECINȚELE ÎNȚĂRCĂRII BRUȘTE PENTRU COPIL.

Din punct de vedere psihologic

1. E o trauma. E ca și atunci când suferim noi că a disparut brusc din viața noastră o persoană dragă. Copilașul nu înțelege ce se întâmplă. Sursa de siguranță și alint pe care o știa si îi era foarte familiară, îi este luată brusc și are senzația că a făcut el ceva rău sânului și mamei, de s-a întamplat asta. El simte ca este vinovat.
2. Alăptarea nu este despre “un recipient din care copilul primește mâncare”. Alăptarea este și hrana pentru trup, dar alăptarea înseamnă în mod fundamental, esențial, o legătură profundă mamă-copil, o relație de atașament. După vârsta de un an, valența psiho-afectivă a alăptării e mult mai bine nuanțata și evidentă, atât pentru mamă, cât și pentru copilaș. Este un limbaj universal al iubirii. Peste tot în lume, de la un pol la altul al pâmântului, înseamnă același lucru.

Când înțărcarea este bruscă, copilul simte o ruptură în relația cu mama lui. Simte că mama nu îl mai iubește (deși nu e așa).

Copiii nu au capacitatea de a se autoregla emoțional, ei se reglează prin noi, adulții. Dacă mama este iritată și frustrată de copil și îl tratează ca atare, copilul va fi oglinda acestor emoții.

Înțărcarea nu înseamna că ne substituim pe noi cu un biberon și laptele matern cu un lapte  artificial sau animal. Un copilaș peste vârsta de un an foarte probabil nici nu va accepta (și nici nu are nevoie) biberonul și nici laptele artificial (nici de acesta nu are nevoie). Subliniez, e vorba de un copil peste vârsta de un an, care deja mănâncă bine solide. Dacă cumva înțărcarea s-a întamplat înainte de vârsta de 6 luni a copilului, atunci e alta situția, în sensul că acel copilaș va trebui să primeasca lapte, acesta fiind baza până la vârsta de un an. Însă, în acest caz, copilul nu a fost înțărcat realmente, copilul încă suge, dar suge din altceva și suge alt tip de lapte.

3. Nu este respectuoasă pentru copil, care este la fel de “ființă umană” ca și noi. Asa cum nici pentru noi nu este potrivit și nu este respectuos să fim servite la restaurant cu cremă de pantofi pe mâncare.
4. Riscul crescut de a dezvolta alte metode de confort, de substituție, nesănătoase.

Din punct de vedere immunologic

1. Copilul este privat de anticorpii de care încă mai are nevoie, mai ales dacă înțărcarea bruscă se suprapune cu începerea socializării (creșă/grădiniță).

Fac aici o mențiune: argumentul acesta că un copil trebuie înțărcat pentru a putea începe creșa sau gradinița este foarte des întâlnit, punând o presiune extraordinar de mare pe mame.

Nu este însă un argument valid.

Încredințarea copiilor noștri în mâinile unor cadre didactice, bine pregătite, cu studii și experiență pedagogică, înseamnă în primul și în primul rând delegarea și transferarea încrederii noastre ca parinți spre aceste persoane care să aibă grijă de copiii noștri. Mai înseamnă ca apoi ca aceste cadre didactice au competențele și empatia necesară de a se conecta cu copiii noștri și de a găsi metodele blânde de a-i calma, liniști și adormi, fără a ne scoate din ecuație pe noi ca mame și alăptarea.

Aceste metode blânde există de la începuturile omenirii.

Mama și tatăl nu se exclud unul pe altul, ei cresc copilul împreună, fiecare cu rolurile lor.

Bunicii au și ei rolul lor, nu exclud nici rolul tatălui, nici al mamei. La fel e și cu educatoarele. Co-există cu mama și cu alăptarea.

Faptul că ajungem să ne dăm copiii la creșe, fiind prea mici, e alta discuție; faptul că uneori sunt prea mulți copii într-o grupă și prea puțini adulți îngrijitori, e din nou o alta discuție, dar toți ar trebui să aibă competențele psiho-pedagogice necesare de a dezvolta o relație apropiată cu fiecare copil, și a de găsi metode blânde de a-l adormi.

2. Cresterea riscului de diabet, obezitate, sau a altor afecțiuni odată cu introducerea laptelui artificial este bine documentată științific.

Și chiar în acele zile de înțărcare bruscă, copilul se poate îmbolnăvi pe fond psihosomatic, mai ales dacă, pe lângă faptul că nu mai suge la sân, mama îl și lasă la bunici singur câteva

zile și pleacă. Vazut prin ochiul copilului, acest act înseamnă abandon, părăsire.

În sinteză, dacă înțelegem faptul că al nostru copil nu este doar o carcasă fizică, ci are și suflet și minte, în mod rezonabil vom concluziona că înțărcarea bruscă nu este cea mai înțeleaptă metodă de încheiere a alăptarii.

Care sunt riscurile înțărcării bruște pentru mamă?

Din punct de vedere hormonal

1. Laptele nu se termină atunci brusc, sânii continuă să producă lapte, chiar și dacă mama ia pastila de ablactare. Fiziologia alăptarii, modul în care se produce laptele este o simfonie de hormoni, un proces, ghidat autocrin (de cererea copilului, frecvența supturilor), dar și endocrin (hormonal, prolactina și oxitocina, ca să specific pe cei mai importanți hormoni).

Acest proces nu poate fi oprit brusc. Ar fi ca si cum am conduce pe autostradă cu 130km/h și ne-am aștepta ca la o frânare bruscă, mașina să se oprească în 2m. Este un proces hormonal, nu doar un fenomen izolat.

Ca atare, crește riscul durerii la nivelul sânilor, blocării canalelor, instalării mastitei sau chiar a abcesului mamar, dacă nu se iau masuri.

Sânii suferă și ei, e ca un fel de doliu. Până și sânii anunță că nu aceasta este metoda potrivită.

Notă: de evitat strângerea sânilor cu bindere sau aplicarea compreselor cu gheață pe sânii angorjați, deoarece riscul durerii și a obturării canalelor crește și mai mult.

Dacă chiar acum, în timp ce citiți acest articol, sunteți cu sânii angorjați că ați înterrupt brusc alăptarea, ideal ar fi să reluați (nu, nu se face copilul strigoi 😊; iar pentru binele copilului să optați apoi pentru înțărcarea blândă, sub îndrumarea specialistului în lactație).

Dacă însă nu puteți, din varii motive, faceți duș cu apă caldă sau aplicați comprese cu apă caldă pe sâni și apoi extrageți lapte STRICT cât să detensionați sânii, să îi aduceți în confort. Repetați procesul imediat cum simțiți că se încarcă sânii, câte zile este nevoie. Nu se va  produce lapte în exces, ci începe involuția lactației. Mai sunt și alte măsuri, desigur. Toate acestea le puteți discuta cu un consultant în alaptare si puteți primi ghidaj personalizat, recomandare de ecografie mamară și monitorizare până totul este în regulă cu sânii dvs.

2. Crește riscul depresiei odată cu scăderea bruscă a prolactinei, condiție care va influența și starea copilului și a întregii familii.

3. Creștere accelerată în greutate a mamei odată cu oprirea alăptării.

Din punct de vedere psihologic

1. Crește sentimentul de vinovăție a mamei, mai ales dacă decizia înțărcării bruște a fost datorită presiunii familiei, uneori a cadrelor medicale, a societății (mama “trebuie” să înțarce copilul că se întoarce la lucru sau copilul “trebuie” înțărcat că va merge la creșă/grădiniță, “nu mai e bun laptele”, “da’ pană la ce vârstă vrei să-i dai? Nu vezi că e mare?” etc).

Laptele nu are termen de expirare, că nu vine într-un flacon, iar mama “trebuie” să înțarce copilul că acesta va merge la creșă/gradiniță sau că ea se va întoarce la lucru. Toate aceste motive sunt false motive. Ce contează însă e cum va fi viața modificată de aceste etape noi, și în ce mod e impactat copilul sau mama de aceste schimbări, iar dacă mama simte că nu mai poate, atunci sunt de luat măsuri. Dacă alăptarea însă poate continua, e bine să continue.

2. Identitatea de sine a mamei este afectată. Nu se mai simte o mamă bună. Mai ales dacă metoda de înțărcare a fost prin mințirea copilului, aplicând cremă de ardei iute pe sân și spunând ca “țiți are buba ” sau prin lăsarea copilului singur la bunici.

Haideți să nu ne mințim copiii. Temelia relației de încredere a lor în noi stă în faptul că le spunem adevărul. Haideți să nu-i lăsăm singuri să se descurce cu o situație bruscă, cu ceva ce nu înțeleg, cu emoțiile lor. Putem să parcurgem această etapă împreună.

În sinteză, cât și pentru sănătatea fizică și emoțională a mamei, înțărcarea bruscă este de evitat.

Sigur că nu toate aceste efecte, apar la toți copiii și la toate mamele în același grad, însă atunci când înțărcarea naturală nu este posibilă, luând în considerare toate argumentele menționate mai sus, înțărcarea blândă rămâne cea mai bună decizie.

Notă: în situația în care a fost necesară întreruperea bruscă a alăptării datorită unor condiții medicale la mamă, este de înțeles că nu existau alte opțiuni și că acest articol nu se referă la aceste situații nefericite.

Daca ați înțărcat brusc, cu una din metodele “clasice” și vă apasă acest lucru, acest articol nu este unul de judecată. Scopul acestui articol este să aducă cât mai multe informații, să putem face lucrurile cât mai bine pentru copiii noștri. Puteți sta de vorbă cu cineva specializat, care să vă ajute să vă eliberați de această povară și să refaceți relația cu copilul dvs, daca este cazul.

Poți programa chiar acum un consult cu un specialist în alaptare!

Cum putem avea o înțărcare blândă? Care ar fi pașii de urmat? …Veți putea vedea în partea a II-a a acestui articol. 😊